In zbuciumatul an 1990 venea cu mult curaj la Bucuresti un faimos dramaturg britanic cu o echipa de unsprezece actori-studenti londonezi, la propunerea unui la fel de faimos regizor, pentru a desfasura unworkshop de opt zile cu studenti romani de la Institutul "I.L. Caragiale", despre evenimentele inca recente ale Revolutiei decembriste. Acest experiment teatral a avut efecte minime in spatiul romanesc: o scurta cronica a piesei de teatru ce a rezultat, jucata laTeatrul National, in acelasi an in octombrie, urmata de o adanca uitare. In schimb, acesta a avut un impact multiplu in spatiul cultural vestic anglo-saxon - o stagiune la Royal Court Theatre din Londra, dupa punerea sa initiala in scena la Central School of Speech and Drama, in 1990, apoi la New York Theatre Workshop, in 1991, la Manhattan Theatre Club si la Berkeley Rep, in California, in 1993, devenind in prezent, se pare, una dintre cele mai populare piese pentru lucrarile de diploma printre tinerii actori americani. Caryl Churchill accepta, asadar, propunerea lui Mark Wing-Davey de a veni la Bucuresti pentru a scrie o piesa "de tipJoint Stock" - grupul colaborativ documentativ de avangarda britanic din anii ’70, ce punea accent pe responsabilizarea si educarea politica prin teatru - pentru care, asa cum marturiseste Churchill, "am invatat mult mai multe intr-un timp scurt decat oricine ar fi putut invata singur"1. Contactata personal, doamna Churchill a avut amabilitatea de a-si aminti cu placere de timpul petrecut in Romania, ca fiind o experienta foarte interesanta pentru domnia sa, si de reactia publicului roman, ce a fost"extrem de emotional si in principal foarte calduros", iar oamenii "gata sa isi impartaseasca experientele cu noi si sa lucreze cu studentii". Desi intrebata daca isi mai aduce aminte de cronici negative, gandindu-ma la cea din Romania literara2, doamna Churchill mi-a replicat ca nu-