„Saru' mâna, domnule primar“, „Saru' mâna, parinte“, „Buna ziua, domnule invatator“ zic satenii din Ungureni, ridicându-si caciula atunci când pe ulitele innamolite trece vreunul dintre mai-marii satului. Cu toate ca au parul alb si fetele brazdate de timp, oamenii din Ungureni stiu ca inainte de toate sta respectul si isi pastreaza cu sfintenie obiceiurile mostenite din stramosi. Strabatut cu masina, drumul de noua kilometri dintre Ghercesti si satul Ungureni, pe alocuri asfaltat, pe alocuri pietruit sau innamolit, pare foarte lung pentru o persoana care ajunge pentru prima data in sat. Oamenii din Ungureni sunt insa obisnuiti cu acest drum pe care ani de-a rândul l-au strabatut pe jos, cu caruta sau cu droaga. Acum insa coboara foarte rar in centrul comunei pentru ca, batrâni si bolnavi, oamenii nu asteapta decât clopotul bisericii care sa-i anunte pe ceilalti ca inca unul dintre ei a plecat spre cele vesnice. Ungureni, sat batrân si parasit Multe au indurat oamenii din Ungureni de-a lungul timpului pentru ca satul lor a apartinut când de raionul Bals, când de Craiova, iar comunistii au vrut sa il desfiinteze. „Ne-am opus cu toate fortele noastre si am facut scandal, dar ei tot nu s-au lasat. Mergeau din casa in casa si le spuneau oamenilor sa plece pentru ca satul va fi demolat. Multi s-au speriat, au coborât in oras si au umplut Bariera Vâlcii. Daca inainte aveam la scoala peste 200 de copii, câte 40 - 50 intr-o clasa, acum mai sunt patru din patru clase“, a spus Ion Popescu, fostul invatator al satului. Pentru a pastra satul si scoala, invatatorul mergea de mai multe ori pe saptamâna câte 17 kilometri pâna la Bals pentru a participa la toate sedintele de partid. „Mergeam pe jos, prin ploaie, namol, viscol sau arsita. Mai gaseam câte un om al lui Dumnezeu ca sa imi dea calul si ma duceam calare cu noroiul pâna la burta calului“, a povestit invatatorul. Cele câtev