De când a trecut în spatele aparatului de filmat succesele s-au ţinut scai de Mel Gibson, dar şi scandalurile. "Omul fără chip" (1993) a întrunit unanime elogii, "Inimă neînfricată" (1995) a De când a trecut în spatele aparatului de filmat succesele s-au ţinut scai de Mel Gibson, dar şi scandalurile. "Omul fără chip" (1993) a întrunit unanime elogii, "Inimă neînfricată" (1995) a obţinut cinci premii Oscar, "Patimile lui Christos" (2004) a înregistrat încasări record, iar acum "Apocalypto" a fost nominalizat la Globurile de Aur. În acelaşi timp, "Patimile" a stârnit critici pentru insistenţa asupra chinurilor la care este supus Mântuitorul şi a provocat acuze, nejustificate, de antisemitism. Apoi aceste acuze au căpătat consistenţă ca urmare a divagaţiilor proferate de regizor sub influenţa alcoolului. Iar "Apocalypto" suscită ridicări de sprâncene pentru prezentarea mai mult sau mai puţin distorsionată a istoriei mayaşilor, dar mai ales pentru revărsarea de violenţă şi cruzimi care întrec orice imaginaţie. Eviscerări, decapitări, frângeri ale oaselor, lovituri năprasnice cu măciuca, străpungeri cu ţepi ascuţite ale corpului, nimic din inventarul schingiuirilor la care poate fi supusă fiinţa umană nu este omis. Inimi încă palpitânde sunt smulse din piepturi, un jaguar îşi înfige cu furie colţii în chipul unui războinic, săgeţi înveninate perforează grumazuri umane, totul culminând cu imaginea de coşmar a unei gropi imense, în care zac mii de leşuri, amintind de grozăviile de la Auschwitz sau de câmpiile ucigaşe din Cambodgia. Ne aflăm în faza declinului final al civilizaţiei maya, motivele fiind, potrivit ideii de pe care o induce filmul, multiple: foametea, bolile, seceta prelungită, luptele interne, o clasă conducătoare coruptă. Viaţa paşnică a unei mici comunităţi de indigeni este brusc întreruptă de un grup de năvălitori, care îi iau prizonieri pe localnici şi îi