Nu avusese curajul sa viseze atat de departe. A plecat de la o joaca de copil si a ajuns sa concureze cu greii fotbalului. O calatorie prin viata, cu dragoste, tristete, accidente si semnale. Doamnelor si domnilor, Gica Popescu! Cand pasii i-au ajuns la raspantie de drumuri, o dragoste l-a calauzit mereu: fotbalul. el este Baciul! Nu avusese curajul sa viseze atat de departe. A plecat de la o joaca de copil si a ajuns sa concureze cu greii fotbalului. O calatorie prin viata, cu dragoste, tristete, accidente si semnale. Doamnelor si domnilor, Gica Popescu!
Cand a intrat in fotbal visa doar sa ajunga capitanul Universitatii Craiova si al nationalei. "Asta era apogeul viitorului pe care il vedeam eu atunci. In curtea casei, la mine, la Calafat, imi completam singur meciurile si ma puneam capitan. Nici nu stiam ca exista Barcelona... Cel mai mare noroc al meu este acela ca o pasiune, o joaca de copil, m-a facut sa devin celebru. Am castigat bani, nume, absolut tot ce am se datoreaza fotbalului. Cariera mea a fost atat de frumoasa, incat, daca ar fi sa o iau de la capat, as fi in stare sa fac de doua ori sacrificiile pe care le-am facut. Eu am vrut intotdeauna sa fiu cel mai bun. Aveam o competitie uriasa cu Gica, eram prieteni, dar aveam cu el o intrecere sportiva. Stiam ca Gica e un urias si voiam sa ajung ca el! Si am iesit de sase ori cel mai bun fotbalist al anului, in fata lui Hagi."
INTAMPLARI. "De doua ori am trait ceea ce eu am crezut ca sunt semnale ale vietii. Mi-au aratat ca eu sunt lasat pe pamant de Dumnezeu ca sa fiu un tip corect si tot ce-am sa obtin sa fie prin munca. Era prin â86, jucam la Craiova cu Oltul... Eram foarte bun prieten cu Badea. Un director din Craiova, care avea relatii cu Oltul, a incercat sa ne dea bani ca sa pierdem meciul. «Va dau 30 de mii de lei, Gica si Badita, voi sunteti singurii care contati». «Nu vrem, do
