Una dintre stirile grele ale acestei saptamani au readus in prim-plan un personaj care, in ultimii trei ani, a facut naveta intre ocna si libertate. Miron Cozma, “luceafarul huilei”, ar putea fi eliberat pentru buna purtare in aceste zile, inainte de termen, in conditiile in care, in mod normal, ar scapa definitiv de penitenciar prin luna septembrie a acestui an. Cozma probabil ca se va intoarce la resedinta sa de la marginea Timisoarei, mai ales ca Prefectura Timis, care sustinea in decembrie 2004 ca nu ar fi binevenit in orasul de pe Bega, nu mai declara acum “la unison” indezirabilitatea lui Cozma in judet si municipiu. Sprijin parlamentar Inca de la inceputul anului trecut s-a incercat grabirea eliberarii definitive a lui Miron Cozma, TIMPOLIS scriind in premiera despre un proiect de lege numit, neutru “Lege privitoare la amnistierea unor fapte”, care avea un singur articol, prin care se propunea “amnistierea faptei de subminare a puterii de stat in Romania”. Principalul si cam singurul beneficiar al acestui proiect de lege, respins cu greu de Senat si Camera Deputatilor in iunie 2006, era, evident, Miron Cozma, inchis la Penitenciarul Rahova tocmai pentru subminarea puterii de stat.
Creatorii acestui proiect de act normativ au avut o argumentatie cu totul deosebita, amintind printre altele ca “amnistia, al carei sens este uitarea, este recomandata de Pittacos, in Grecia antica” si ca “iertarea este mai buna decat razbunarea, ca mijloc de restabilire a unei paci sociale, in special dupa anumite tulburari cu consecinte grave”.
Ciomageala cu jandarmii, de la Costesti, din ianuarie 1999, ia si ea o interpretare profunda: “In ceea ce priveste evenimentele de la Costesti, din ianuarie 1999, indiferent de modul in care acestea au fost interpretate, nu ii poate fi amputata puternica dimensiune sindicala. Atat timp cat amnistia are, printre alte atribute, si p
