De la 1 ianuarie 2007, definitia Uniunii Europene se cere modificata sau, eventual, completata. Ea a devenit "un spatiu in interiorul caruia marfurile, capitalurile sau forta de munca circula liber, cu exceptia orasului Giurgiu". Dupa nopti intregi de artificii si concerte europenesti, a iesit, in sfarsit, la lumina felul in care Guvernul a reusit sa pregateasca, in amanunt, momentul integrarii reale, tehnice, palpabile.
Ceea ce s-a petrecut la Giurgiu poate parea unora un amanunt lipsit de relevanta. Nu e asa. Problema liberului acces prin punctele de frontiera tine de insasi esenta istorica a UE. Iar Giurgiu-Ruse este un punct de trecere al frontierei de stat, nu de judet sau de municipiu. O frontiera interna a Uniunii Europene. Stiau cei aflati azi la putere ca acolo autoritatile locale practica taxe de tranzit si de mediu mai mult sau mai putin discutabile, dar sigur anulabile de actul intrarii noastre in Uniune?
S-a ostenit cineva sa verifice daca lucrurile au devenit clare si pentru Vama Giurgiu, daca intram in Europa integral, cu toate frontierele si cu toate judetele?
Acum stim raspunsul: nu. Din avionul de Bruxelles sau de la inaltimea propriilor declaratii triumfaliste nu se mai vad problemele locale. Romania europeana incepe in Piata Victoriei si se termina la Palatul Cotroceni.
Tot circul ulterior a demonstrat ca nici una din autoritatile competente nu a emis vreun act prin care asemenea taxe sa fie explicit anulate de la 1 ianuarie 2007. Liderii giurgiuveni opun Europei vechea boala romaneasca: vidul legislativ. De fapt avem de-a face cu un vid politic si cu un vid administrativ.
Pe acest fond de scandal, inca mirositor a caltabosi si tuica, singurul care s-a decis sa introduca si judetul Giurgiu in Europa a fost Traian Basescu. Aflat la munte, pe snowmobil, impreuna cu familia, seful statului nu a avut ragazul necesar unei
