Aderarea laUE incepand cu 1 ianuarie 2007 inseamna pentru Romania nu numai accesul la un proiect economic si politic subregional integrat, ci si participarea la un model nou, globalizant de abordare si solutionare a problematicii ecologice. Si aceasta cu atat mai mult cu cat "Europa celor 25" si-a asumat rolul de lider mondial in promovarea obiectivelor environmentale globale, in frunte cu incalzirea atmosferei, si a devenit principala "forta motrice" in stabilirea unui sistem multilateral operational privind protectia mediului. Traditia umanista si renascentista a Europei isi adauga astfel ecologismul ca pe un nou umanism, in cadrul unei ecosofii postmoderne si pe calea unei "revolutii ecologice" (dupa cea agricola si cea industriala). Initiative vest-europene, precum crea rea unei organizatii mondiale pentru mediu (prin transformareaProgramului ONU pentru Mediu - UNEP), care sa confere o structura corespunzatoare de gestionare a mizei ecologice, ori un Kyoto Plus si sistemul de comercializare a drepturilor de emisii globalizat (prin care principiul democratic "one man, one vote" sa fie aplicabil la clima), capabil sa limiteze emisiile de GES la un nivel tolerabil, isi pun definitoriu amprenta asupra cooperarii mondiale in domeniu. In acelasi timp, reculul progresiv al principiului suveranitatii, in favoarea celui al subsidiaritatii si cooperarii intre parteneri diversi, permite tarilor europene sa preconizeze, mai usor decat altele, trecerea la o gestiune multilaterala a problemelor ecologice globale. Mai mult decat atat, pe aceasta cale se formuleaza un raspuns propriu, se propune un proiect european la mondializarea neoliberala, in care protectia mediului are un rol definitoriu. In acelasi timp, normativul international s-a dezvoltat si diversificat progresiv, prin cele circa 500 de tratate internationale si cele 323 cu caracter regional privind mediul, iar aprox