Nimeni nu poate contrazice cu argumente solide faptul ca avantajele aderarii laUE pentru Romania, in ansamblu, sunt mai mari decat costurile integrarii. Este insa posibil ca, pe termen scurt, in 2007 mai ales, unele costuri sa devina mai vizibile. Trebuie sa lamurim insa cateva aspecte legate de costuri si beneficii. In primul rand, momentul actual nu este un moment zero de la care sa incepem sa calculam costuri si beneficii ale integrarii. Integrarea si-a produs efectele, traduse prin beneficii sau costuri, inca de la semnareaTratatului de Asociere la UE, cu mai bine de 10 ani in urma. De exemplu, liberalizarea comerciala intre Romania si UE a produs deja castigatori si perdanti, atat la nivel de firme, cat si de ramuri industriale. Volumul total al comertului Romaniei cu UE s-a triplat in ultimii 10 ani, iar doua treimi din investitiile straine din Romania provin din tari ale UE. Costurile si beneficiile nu se suprapun perfect in timp. Intensitatea costurilor difera de intensitatea beneficiilor. De exemplu, costurile adaptarii la legislatia europeana de concurenta vor fi resimtite mai acut in primii ani de limitare a practicii ajutoarelor de stat, dar beneficiile unei piete mai concurentiale vor fi resimtite in timp. In plus, unele costuri pe termen scurt si mediu se transforma, pe termen mediu si lung, in beneficii. De exemplu, refacerea sistemelor de canalizare sau refacerea infrastructurii rutiere reprezinta costuri importante, care insa, odata finalizate, vor incepe sa produca si efecte pozitive. Mai mult, unele costuri trebuia oricum avute in vedere, chiar daca nu am fi intrat inUE. De exemplu, daca nu indeplineau o serie de standarde de calitate (inclusiv de mediu), produsele romanesti nu mai puteau fi vandute pe piata europeana. Multi romani cred ca principalul avantaj al aderarii laUE este reprezentat de fondurile structurale. Desigur, fondurile structurale