Maine, la Timisoara, toata floarea taranista va fi, in par, in fata celei mai performante filiale de partid din tara. Ciorbea, Radulescu, Milut sau Muresan nu vin cu mana goala, ci fiecare cu motiunea lui si cu dorinta de a atrage voturile celei mai mari delegatii care va participa la Congresul partidului de sambata viitoare. In situatia in care primarul din Timisoara, Gheorghe Ciuhandu, a renuntat sa mai candideze la functia de presedinte al partidului, pe motiv ca nu se poate dedubla, este clar ca lupta pentru sefia unui partid neparlamentar, cotat cu maximum 2-3 la suta in sondaje, va fi una acerba. Ciuhandu s-a declarat invins politic. A incercat sa revigoreze un partid aflat, acum doi ani si jumatate, aproape in moarte clinica. Edilul a candidat, tocmai pentru a mai atrage cateva procente, la Presedintie, intr-o cursa pierduta inca inainte de a incepe. A incercat, nu se poate spune ca nu. Dar "greaua mostenire", lipsa de colaborare a unora dintre oamenii care l-au inconjurat, poate chiar munca de Sisif pe care o presupune conducerea unei primarii de talia Timisoarei, au facut ca prestanta si popularitatea sa sa nu se transforme in procente care sa duca PNTCD peste fatidicul prag de 5 la suta. Formatiunea traieste inca sub impresia nefericitei experiente a CDR, din care, spre deosebire de partenerii de coalitie, a iesit cel mai sifonat. Nici una dintre conducerile de dupa 2000 nu a reusit sa redreseze barca taranista, care, mai mult, a luat apa pana la limita de avarie. Cu toate acestea, Ciuhandu are inca aderenti in PNTCD. Faptul ca doar in Timis partidul mai traieste politic si administrativ face ca 120 de membri din judet sa mearga la Congres. Sunt 120 de voturi, care pot fi cruciale, pe care incearca sa le castige, duminica, la Timisoara, fiecare dintre cei patru inscrisi in cursa pentru sefia partidului. Ciuhandu este asul din maneca. Mai mult ca sigur c