Oriunde se intalnesc cativa medici, indiferent de specialitate, poate numai doi, poate mai multi, se vorbeste inevitabil despre diagnostice reusite, despre succese in depistarea unor afectiuni pe cat de rare, pe atat de periculoase pentru pacient. Am avut ocazia sa aud vorbindu-se despre fetita care a recuperat un an de intarziere psihomotorie in cateva saptamani, dupa o interventie exploratorie minora. Exista legenda bolnavului de hemofilie care s-a incapatanat sa nu sangereze dupa o injectie. La fel, povestea pacientei care nu nimerea cuvintele (spunea frigider in loc de lampa sau cam asa ceva) si care s-a dovedit a fi nu doar o simpla depresiva. Oriunde se intalnesc cativa medici, indiferent de specialitate, poate numai doi, poate mai multi, se vorbeste inevitabil despre diagnostice reusite, despre succese in depistarea unor afectiuni pe cat de rare, pe atat de periculoase pentru pacient. Am avut ocazia sa aud vorbindu-se despre fetita care a recuperat un an de intarziere psihomotorie in cateva saptamani, dupa o interventie exploratorie minora. Exista legenda bolnavului de hemofilie care s-a incapatanat sa nu sangereze dupa o injectie. La fel, povestea pacientei care nu nimerea cuvintele (spunea frigider in loc de lampa sau cam asa ceva) si care s-a dovedit a fi nu doar o simpla depresiva.
Uneori, nevoia de a pastra secretele meseriei este depasita de dorinta de recunoastere a meritelor profesionale. Rezultatul? Articole de popularizare in care accentul este pus pe capacitatea medicului de a identifica structuri, de a-si exploata memoria si experienta.
Asta face, printre multi altii, o tanara si simpatica doctorita, Lisa Sanders, M.D., posesoarea unei rubrici in suplimentul de duminica al unui mare cotidian din New York, care se ocupa de cateva personaje ale lui Dickens (foto sus). Primul, Ebenezer Scrooge, din "Colind de Craciun", om in varsta,