Elena Udrea nu si-a asat nici o marja de iguranta. A sustinut ana in panzele albe xistenta biletului, ba chiar a dat si manunte privind arametrii hartiei. La randu-i, Traian Basescu u si-a luat nici o marja de siguranta. A declarat categoric: "stiu cert a exista ceva".Fiecare din parti s-a asezat cu spatele la zid. Poreclit deja si al Biletelului otravit, scandalul provocat de dezvaluirile Elenei Udrea la Sinteza Zilei, de pe Antena 3, a fost comparat, in intreaga presa din zilele urmatoare, cu scandalul Telefonului otravit, declansat tot de o dezvaluire a fostei consiliere prezidentiale, cu un an si ceva in urma, mai precis, la 30 octombrie 2005, la o emisiune tot de pe Antena 3: Zig-Zag cu Ion Cristoiu.
Ca jurnalist prezent in ambele emisiuni, am numeroase argumente pentru a afirma ca intre cele doua momente exista diferente substantiale.
Diferenta cea mai importanta, cruciala, am zice, pentru implicatiile mai largi ale scandalului, consta in continutul spuselor Elenei Udrea. La 30 octombrie 2005, la Zig-Zag cu Ion Cristoiu, interlocutoarea s-a multumit cu o formulare retorica: "Ma intreb ce s-ar intampla daca l-am intreba pe dl prim-ministru: a sunat la Parchet in ziua in care dl Patriciu urma sa fie arestat preventiv, ca sa influenteze in vreun fel ancheta in favoarea acestuia?"
Astfel prezentata, dezvaluirea nu era chiar o dezvaluire decat pentru cei implicati. Transarea chestiunii nu era nici urgenta si nici obligatorie. Calin Popescu Tariceanu se putea preface la infinit ca nu stie nimic despre ce e vorba. Ilie Botos putea sustine ca nu vrea sa dea informatii despre o discutie confidentiala. Traian Basescu nu era obligat sa intervina, deoarece domnia sa nu fusese invocat de Elena Udrea.
De altfel, minima reconstituire a celor intamplate s-a facut destul de greu. A doua zi, premierul a refuzat sa comenteze dezvaluirea. Procurorul Ge
