M-am tot gandit care ar fi cel mai nimerit articol pentru a putea incepe o colaborare, cat mai lunga, sper, cu ziarul "Ziua de Iasi", pentru a da credibilitate spuselor mele in fata cititorului.
Am tot amanat acest "debut" nu atat din lipsa de subiecte, ci dimpotriva; datorita avalansei lor.
Si am considerat ca nimerit ar fi sa incep cu subiectul care ne-a durut si ne va durea atat de mult: admiterea in UE.
Am fost admisi, dar asa cum se spune pe la "inalta poarta", cu statutul de cetateni de mana a doua, insa entuziasmul, mai mult mimat, aducand a circ de proasta calitate, al presei scrise, audio si mai ales video a fost maxim.
Si mai mult m-am mirat. Imi treceau prin memorie secventele vazute, in copilarie, pe marele ecran, la jurnalele ce insoteau, neaparat, filmul propriu-zis cand entuziasmul oamenilor dadea in clocot la trecerea tancurilor rusesti inainte si inapoi prin tara, entuziasm similar cu acela afisat de bucuresteni la venirea minerilor in 13-15 iunie `90.
Sa fi vazut atunci, si multi dintre cititori sper ca isi amintesc, flori, zambete, imbratisari, saruturi si cereri in casatorie in direct, taman ca acum.
Ce-i drept, astazi, deocamdata, in acest stat politienesc asa cum tinde tot mai mult sa devina Romania, lipsesc tancurile. Spun deocamdata, dar nu se stie!
Mai citind, mai vazand cate ceva mi-am dat seama ca mult s-a mai bucurat acest popor cand au venit peste el cuceritorii. Sa fi fost altfel cand au venit romanii (cu exceptia lui Decebal si poate a altor cativa)?
Dar cand au venit austro-ungarii, nemtii, lesii, turcii, rusii etc., etc.? De ce ar fi altcumva acum?
As dori ca nu cumva "binevoitorii" sa traga concluzia cum ca as fi nostalgic sau impotriva civilizatiei.
Dar oare suntem chiar atat de necivilizati cand ultimul scandal (al bratarilor dacice) dovedesc intregii lumi ca
