Se intimpla in Romania, la nici doua saptamini de la mult trimbitata integrare europeana: cineva – o „dama bine“, pretins „politician marcant“ al PD, care nu s-a remarcat pina acum decit prin scandaluri si cancanuri politice si nicidecum prin vreo initiativa legislativa sau prin merite profesionale – isi aduce brusc aminte de existenta unui biletel compromitator, prin care premierul i-ar fi cerut explicit presedintelui, in 2005, sa intervina la Parchet, in favoarea lui Dinu Patriciu. Prilej de nesfirsite comentarii si ipoteze, care de care mai fanteziste si mai alarmiste, care oculteaza, de fapt, esenta problemei: absenta oricarei probe si pretentia absurda a celei care „lanseaza bomba“ ca acuzatul sa-si dovedeasca nevinovatia, formulata explicit intr-un interviu din Evenimentul zilei, unde, cu o revoltatoare lipsa de logica si de decenta, Udrea afirma ca nu e important ca ea sau presedintele sa produca dovada, ci premierul acuzat ar trebui sa recunoasca si sa demisioneze.
Pretentia aceasta spune multe despre profesionalismul si buna-credinta de care da dovada avocata (?!) Elena Udrea, care ignora un principiu de drept valabil de pe vremea romanilor: cel care acuza este obligat sa demonstreze valabilitatea acuzelor sale, producind in acest sens dovezi incontestabile. Or, iata ca aici, pe malurile Dimbovitei, pina si principiile dreptului sint incalcate, cu scopul clar – cred ca numai cine nu vrea nu intelege – de a abate atentia opiniei publice si a mass-mediei de la actiuni politice infinit mai grave, pentru ca nu sint ipotetice, ci foarte concrete.
Dar sa le luam pe rind.
- Contextul sau Aria calomniei
Elena Udrea nu e la prima actiune de acest gen. Daca facem un efort de memorie, vom vedea ca „blonda de la PD“ a actionat de fiecare data cind interesele presedintelui (dar si ale grupului de interese Udrea-Cocos-Binder) au ceru