În Braşov - ca peste tot în ţară - există familii care n-au copii, dar au posibilităţi să-i întreţină, precum şi copii orfani care aşteaptă o familie să-i înfieze. Numărul total al copiilor aflaţi în sistemul de protecţie este de 2.103. 615 dintre aceştia sunt plasaţi în grija Serviciului de tip rezidenţial, 387 sunt ocrotiţi de un asistent maternal profesionist, iar cei mai mulţi - 877 - locuiesc în case de tip familial. Destui sunt şi braşovenii care doresc să adopte. Anul trecut, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Braşov a primit 65 de cereri de adopţie. Dintre acestea, s-au definitivat 34 de adopţii, iar alţi nouă copii au fost încredinţaţi în vederea adopţiei.
Deşi pare simplu să mulţumeşti ambele părţi, legile interne care au rolul de a facilita adopţiile naţionale nu fac decât să le pună beţe-n roate. „Pentru a adopta un copil este nevoie ca autorităţile să caute rudele orfanului până la cele de gradul IV. Acest lucru, ca de altfel şi toate etapele care trebuiesc parcurse în instanţă, este greoi şi necesită foarte mult timp”, a declarat consilierul judeţean Mariana Tihărău (foto), preşedintele Comisiei pentru Protecţia Copilului.
Pe lângă găsirea rudelor, familia trebuie să aducă la dosarul de adopţie o mulţime de acte, expertize, evaluări, conform Legii 273/2004. „În general, un caz de adopţie poate dura şi mai bine de jumătate de an”, a spus Tihărău, precizând că „nu este de mirare că o familie din Braşov a înfiat un copil din Croaţia”.
Au preferat să
nu-şi povestească experienţa
Adopţia unui copil din Croaţia este primul caz de acest fel din Braşov - prima situaţie în care o familie de braşoveni a înfiat un copil care nu este cetăţean al acestei ţări. Cazul s-a aflat în atenţia Protecţiei Copilului întrucât familia a încercat mai întâi să adopte unul din orfanii aflaţi în sistemul
