Palmaresul celei de-a 64-a ediţii a Globurilor de Aur - anticamera Oscarurilor - a fost întors pe toate feţele. S-a vorbit îndelung despre "dubletul" obţinut de Helen Mirren, care i-a adus Palmaresul celei de-a 64-a ediţii a Globurilor de Aur - anticamera Oscarurilor - a fost întors pe toate feţele. S-a vorbit îndelung despre "dubletul" obţinut de Helen Mirren, care i-a adus instantaneu porecla de "Regina globurilor", despre surprinzătoarea victorie a comicului Sacha Baron Cohen, în faţa unor concurenţi redutabili de talia lui Jonny Depp, ori despre succesul lui Martin Scorsese, ceea ce i-ar putea deschide, în fine, calea spre Oscar acestui regizor atât de nedreptăţit de estabilshmentul Hollywoodului, după cum au fost tocate mărunt toaletele divelor prezente. În rândurile de faţă am dori să stăruim asupra altui aspect, în legătură directă cu noi, spectatorii români, pentru care filmele, interpreţii sau cineaştii premiaţi reprezintă acum nume cât se poate de familiare. Am avut privilegiul de a putea urmări nu în versiuni procurate clandestin, pe casete ca pe vremuri, ci "la liber", pe marile ecrane un succes cinematografic ca "Borat", al cărui protagonist este socotit acum unul dintre marii favoriţi ai Oscarului. Am putut urmări pe o altă câştigătoare, Meryl Streep, în "Diavolul se îmbracă de la Prada". Am fost printre primii europeni care au putut să o admire (în cadrul Festivalului britanic de anul trecut) pe Helen Mirren în "Regina", film care va intra curând în reţea. Am palpitat la extraordinarul thriller al lui Scorsese "Cârtiţa". Ne-am amuzat copios la "Maşini", care a cules laurii la categoria "animaţie", inaugurată la această ediţie, şi ne-am delectat la cântecul premiat "The Song Of The Heart" din "Mumble cel mai tare dansator". Ne oprim aici, alte multiple exemple fiind la îndemâna oricărui cinefil, nu fără a adăuga că în curând vom vedea şi capodopera lu