Dacă aş purta pălărie, mi-aş scoate-o cu un gest reverenţios în faţa a ceea ce au reuşit să facă jucătorii şi conducătorii echipei de baschet BC Mureş.
Într-un judeţ în care speranţa performanţei sportive şi satisfacţia statutului de suporter au fost îngropate în lada cu amintiri de către autorităţi locale impasibile şi oameni de afaceri imuni la magia spectacolului sportiv, Baschet Club Mureş a schimbt radical lucrurile. Încăpăţânarea de a merge înainte, în ciuda auste-rităţii şi a nepăsării aşa zişilor oameni de sport din oraş, a dat roade. Minunate roade. Victoria halucinantă de sâmbătă, cu Dinamo (88-64), a adus, dincolo de o formidabilă satisfacţie a victoriei în faţă unui adversar ce a fost, de fiecare dată în ultimii ani, imposibil de depăşit, confirmarea desăvârşită a faptului că BC Mureş este o echipă mare. Şi când spun echipă mă refer şi la cei de pe margine, la antrenori, conducători etc.
Faptul că aceşti oa-meni au izbutit să ajungă aici e aproape o minune. Cum astfel să numeşti asta, când, contrar tuturor reţetelor succcesului, conducătorilor echipei li s-a cerut performanţă înainte de a li se oferi sprijin. Cu un ajutor firav, dar cu o dăruire incredibilă, cu seriozitate şi destoinicie, mureşenii au arătat cum poţi merge bine cu căruţa aşezată înaintea cailor.
Parafrazând titlul unei piese de teatru, consider că în acest moment ar fi o "incontestabilă ipocrize" să spună cineva că BC Mureş trebuie să mai demonstreze ceva pentru a i se întinde o mână de ajutor. Mingea este în terenul celor care trebuie să înlocuiască vorbele cu fapte. Ar putea începe prin a-şi scoate pălăria…
Florin Marcel
Dacă aş purta pălărie, mi-aş scoate-o cu un gest reverenţios în faţa a ceea ce au reuşit să facă jucătorii şi conducătorii echipei de baschet BC Mureş.
Într-un judeţ în care speranţa performanţei sportive şi satisfacţia statutului
