POVESTIRI DIN BUCATARIE A fost odata o femeie, asa... ca mine, ca tine, ca voi, care era nevoita sa gateasca. "Mare scofala!", veti zice, numai ca biata femeie era disperata din cauza asta. Toata mancarea pe care o facea nu ajungea niciodata sa fie mancata de doua ori! Toata, daâ toata se manca atunci cand ea o punea la masa, chiar daca ar fi ajuns sa sature de doua ori mai multi meseni decat avea ea in casa. Cei trei barbati din casa ei, sotul si cei doi baieti, prapadeau orice mancare punea pe masa biata femeie cat ai zice "peste!". Si mereu ii reprosau ca... face mancarea atat de buna, incat nu se pot satura! Disperarea pusese stapanire pe femeie, de ajunsese sa nu mai doarma noaptea, gandindu-se ce si cum sa mai gateasca, sa-i multumeasca pe mancai.
Zarva in camara Intr-o noapte, cam pe la doua-doua si jumatate, cum sta ea asa, cu ochii-n tavan si mintea aiurea, i se paru ca aude un zgomot in bucatarie. Se duse in cercetare, crezand ca-i vreun mancau care-si mai cauta cate ceva si... sa-i dea o mana de ajutor, pentru ca somn tot n-avea. In bucatarie... intuneric si liniste. Nu se vedea tipenie de om! Astepta cu urechea ciulita si... nimic! Dadu sa se intoarca in camera si parca auzi fosnet usurel si⦠voci in camara! "Hm!, baietii astia si la varsta pe care o au se tin de bazaconii", gandi femeia. Se duse intins la camara. Deschise usa si⦠nimic! Intuneric si liniste. Aprinse lumina, cerceta in jur, cu gand sa gaseasca pe cineva ascuns acolo si... nimic! Nici urma... Ramasese cu ochii la rafturi, dezamagita si, cu gandul c-a luat-o razna de suparare, dadu sa stinga lumina.
Uimire mare Deodata... auzi o voce groasa: "Draga, nu mai fi asa de suparata!". Femeia tresari speriata si se uita in sus, spre locul de unde auzise glasul. Nu era nimeni, doar un borcan de opt litri, plin cu castraveti murati! "Doamne, fereste! Cum poate un borcan sa vorbeasca