Simona POPESCU
Lucrari in verde sau Pledoaria mea
pentru poezie
Editura Cartea Romaneasca,
Bucuresti, 2006, 336 p.
Simona Popescu ne-a daruit un obiect bizar, un fel de „margica de Murano cu-o floricica alba la mijloc gasita in fata unui cinematograf“. Prin ea se vede, precum intr-un film suprarealist, lumea ca un organism viu ori ca o forma fractalica ce reproduce „organele verzi (lastari, copili, ciorchini, frunze)“ ale vitei de vie. Si se mai vede calutul de mare Hippocampus, „frumos, intact s…t pe cale de disparitie“, plus „o gramada de scoici, printre care si un frumos Litteratus“ si pietricica verde din „geanta cam jerpelita de poet“ a lui Emil Brumaru.
- Dezlantuire vizionara si asumare a concretului deopotriva
Lucrari in verde sau Pledoaria mea pentru poezie e o carte cu tilc, nu departe de parabola, despre Poezia din cartile Poetilor si despre poezia din (i)realitatea imediata, despre felul cum privesc/citesc poezia oamenii zilelor noastre (invatacei, critici, „kritikusi“) si despre lentilele de corectie de care au ei nevoie spre a o percepe. „Scriu s…t pentru oamenii inteligenti care au pierdut instinctul poetic“, ne lamureste autoarea. Pentru cititorii tineri, naivi, recuperabili, pe care viata nu i-a „ticalosit“ inca. Spirit copilaros-absolutist (de unde si farmecul literaturii sale), autoarea este, ca moralista neconcesiva, prea putin contaminata, malgré soi, de relativismul postmodern. Moralismul, moralizarea, pedagogia sint totusi ingrediente noi in poezia Simonei Popescu. Din fericire, nu acestea primeaza; Lucrari in verde scapa de capcana tezismului in care s-ar fi putut intimpla sa cada. Poate doar citeva gesturi si ticuri „de catedra“, poate doar citeva mici poeme vituperante – prea realiste, prea satirice – pe tema ticalosiei sau a moralitatii, poate doar unele accente cam stridente de milit
