La noua ma intilnesc cu Pintilie si mergem la francez. Acolo, o asistenta de la policlinica, prietena a doamnei Cotrus, complexata cum nu se mai poate, imi tot cere scuze pentru ceva ce nu pricep. incerc s-o linistesc. Francezul intreaba de unde se cumpara la noi carnea pentru gratar. A vazut el ceva vaca, dar nu si-a dat seama din ce parte a ciolanelor ar fi. ii spun sa calce vreo mita cu masina, alta solutie nu-i. Ma inteleg cu Pintilie sa-i duca lui Mugur o scrisoare si sa aduca niste carti de la Sorin.
Dupa curs, vorbesc cu Marcel Tolcea si cu Ioan Morar. De cind, in urma istoriei cu Raceala, toti ochii sint pe noi, li s-a facut lehamite de teatru. incerc sa-i conving sa-si formeze un grup. Spre casa, ocolesc pe la magazinul Bega sa-mi caut pantaloni de ski. Ma aleg cu un disc de Richard Strauss. Citesc printre picaturi cartea agresiva, anticalinesciana, a Ilenei Vrancea. Plutea in aer reactia, e in firea lucrurilor. Morala istoriei, in comunism, este sa traiesti destul ca sa-ti poti fabrica un trecut imaculat. Partdiul insusi, nu numai indivizii, are un trecut mereu in curs de a se face. Trecutul dependent de viitor. Sorin, premiul Uniunii. Tocmai am citit un fragment de roman, in Tribuna, foarte bun.
Lucrez pina la noua. E soare si nu prea frig. Ma duc pe Carmen Sylva pina la telefoane. il chem pe Sorin. il felicit pentru premiu, spun ce cred despre fragmentul din Tribuna, il anunt ca o sa-l caute Pintilie pentru carti si intre timp aparatul inghite bani. Se intrerupe, formez din nou numarul si spun atita a fost, Sorine, nu mai am cu ce. La facultate, il intilnesc pe maitre Georges. il intreb ce mai face si-l vad cum tresare, uimit de istetimea intrebarii. in pauza, dau peste Ioan Craciun si-l rog sa conduca echipa de teatru. Ma duc la Coltescu, omul cu care se poate sta de vorba de la socialism, si-l rog sa-i lase pe studenti sa se a
