Saptamina aceasta, la Libraria Carturesti, Editura Humanitas a lansat Povestea povestilor de Ion Creanga, o editie trilingva in romana, franceza si engleza. Traducatori au fost, in franceza – Marie-France Ionesco si Alistair Ian Blyth – in engleza. Editia de la Humanitas este ilustrata de Ioan Iacob. Am primit cartea, m-am uitat la desene si mi s-a facut pofta sa vorbesc cu Ioan Iacob. Am avut chef sa vad ce inseamna pentru un pictor, celebru in Germania, sa cuteze sa intre in confruntare cu publicul romanesc ilustrind Povestea povestilor. Desenele nu sint pornografice, dar nu sint nici sobre, scortoase. Ele insotesc intr-un mod extrem de ingenios textul lui Creanga si au fost expuse la Carturesti. Ioan Iacob este invitatul nostru in Observator cultural.
Domnule Iacob, cum ati ajuns sa ilustrati Povestea povestilor?
Oferta a venit din partea domnului Gabriel Liiceanu, care mi-a vizitat prima expozitie de la Bucuresti, la Galeria Curtea Veche.
In ce an era?
In martie 2006. Vazindu-mi lucrarile, m-a intrebat instantaneu daca as fi capabil sa fac desene pentru Povestea povestilor. Am raspuns: Da.
Gabriel Liiceanu a venit tintit la dvs. sa va intrebe daca puteti ilustra Povestea povestilor?
Da. Am fost sunat sa ma intilnesc la galerie cu domnia-sa si imediat am convenit asupra ilustratiilor.
Ce era in expozitia de la Galeria Curtea Veche care sa-i fi placut domnului Liiceanu?
In expozitie erau tablouri in ulei, erau multe desene si acuarele. imi spunea ca el este in cautare de nou.
- Nu exista poveste pe care sa n-o pot ilustra
Ati acceptat provocarea domnului Liiceanu. Ce s-a intimplat mai departe?
Am recitit textul. Citisem Povestea povestilor in tinerete, cu aplombul tinarului. Am intrat putin in dilema. Eu n-am facut niciodata, in mod specific, ilustr