Sa incercam sa vedem cum apare lumea politica a Moscovei privita prin "ochii" unui inalt supraveghetor KGB. "Rasfoind presa vremii, am fost uimit de multe ori cit de complicate si profunde sint concluziile la care ajung ziaristii. Analistii si politologii construiesc teorii intregi, analizeaza conexiunile si raporturile existente in cabinetele Kremlinului pentru a explica logica numirii in functie a unei persoane sau a alteia. Dar in politica de cadre, de cele mai multe ori, nu a existat si nu exista vreun criteriu teoretic" - concluziile acestea apartin unui fost general KGB, Alexadr Korjakov, care timp de aproape 11 de ani a fost "umbra insotitoare si protectoare" a lui Boris Eltin. Inainte de a deveni, insa, seful Serviciului de Protectie si Paza al primului presedinte al Federatiei Ruse, Korjakov a lucrat in serviciile lui Andropov si Gorbaciov, fiind martorul activ al principalelor evenimente politice care au schimbat configuratia Rusiei, incepind cu moartea lui Brejnev, trecind prin perestroika lui Gorbaciov, situatia din timpului puciului, destramarea Uniunii Sovietice si terminind cu retragerea trupelor rusesti din Germanai de Est. In perioade tulburi ale marilor schimbari isorice, alegerea unui candidat sau altul la o functie importanta in stat, "loteria cadrelor", dupa opinia lui, tine, de cele mai multe ori, de legile hazardului. Sansa e sa te afli la momentul oportun in preajma oamenilor zilei. Pentru Korjakov sansa a insemnat serviciul militar petrecut la "Arsenal", cazarma regimentului de la Kremlin. "Pe atunci aveam o imagine doar de suprafata despre viitoarea mea munca", consemneaza el. Ceea ce-l atrage e "vioara", adica automatul camuflat in cutii de instrumente muzicale sau in geanta diplomat... "Ce sa-i faci - romantismul tineretii!", exclama generalul. Moartea lui Brejnev ii creeaza sansa de a-si consolida pozitia. Devine sef de tura in corpul de