Imaginati-va ca patru functionari romani ar fi angajati de Parlamentul European sa aiba grija de un depozit in care sa fie pusi la pastrare, asteptand sa fie cheltuiti, 300 de milioane de euro. Dotati cu furci si lopeti de zapada, romanii ar fi platiti cu 3.000 de euro pe luna pentru a afana porsorii de bancnote, in asa fel incat teancurile de euro sa nu prinda igrasie, mucegai si molii. La iesirea din sut, nici unul dintre acesti romani platiti regeste nu ar fi controlati, pentru ca, in calitate de proaspat integrati, fratii nostri vestici trebuie sa aiba incredere in noi. Dupa doua luni, ar mai avea oare ce afana cei patru functionari? Credeti ca, la numaratoarea finala, ar iesi tot 300 de milioane de euro? Nu credeti? Ar trebui.
Pentru ca, potrivit institutiei din subordinea Guvernului care investigheaza cazurile de deturnare de fonduri europene, in ultimii trei ani nu a existat in Banat, in conditiile in care vestul tarii a atras finantari de sute de milioane de euro, nici macar un singur caz finalizat de furt de bani comunitari. Am fost deci cinstiti pana peste poate. Mai exact, am fost negustori cinstiti.
Dar asta nu e nici pe departe cea mai interesanta afirmatie oficiala privind vestul tarii. De exemplu, anul trecut Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ne asigura cu toata seriozitatea ca procesul de privatizare si “revitalizare” a unor mari foste intreprinderi de stat din Timisoara merge snur, conform graficului, cu toate ca din intreprinderile respective nu a mai ramas caramida pe caramida. “Nu au fost semnalate incalcari ale contractului de privatizare”, ne linistea A.V.A.S. vorbind despre o intreprindere al carei cumparator tocmai a fost condamnat recent de o instanta timiseana pentru ilegalitati comise tocmai in procesul de privatizare. La Bucuresti, pe hartie, lucrurile sunt insa in parametri. Cum, in parametri, judecand dupa ac