Domnule Dinu Tanase, sinteti primul din cei numai doi profesionisti cu carte de vizita recunoscuta si abilitati in spe, din totalul de opt membri ai comisiilor de la CNC pentru recentul concurs de proiecte. Dar unicul valid pentru dialog. Fiindca al doilea profesionist indreptatit a fi acolo, realizatorul de filme de animatie Radu Igaszag, nu ne-a refuzat dialogul, dar ne-a taiat telefonic orice punte spre el: crede ca totul e bine batut in cuie, inclusiv secretizarea proiectelor, si exclude practic orice schimbare, dincolo de sofismul ca „totdeauna exista ceva de imbunatatit, de nuantat...“. Dumneavoastra credeti ca ar fi ceva mai mult de facut?
Mai intii ma bucur ca, in sfirsit, cineva incearca minimale disocieri: pina acum cele doua comisii au fost blamate in corpore.
Dar mai puteati numi si pe altii, printre care pe directorul de imagine Constantin Chelba, pe care-l stiu de cind a luat aparatul de filmare in mina; am lucrat impreuna, iar acum a fost propus in comisie de asociatia tinerilor cineasti – ACRO.
Va propun sa nu ne angajam la un pariu: daca ajungem sau nu la justificarea unei jumatati din cifra de opt. Mai bine ne intoarcem la intrebare: e ceva de schimbat efectiv, macar in perspectiva, in Regulament, in Lege, in sistem, intelegind prin schimbare a inlocui ceva cu altceva?
N-as fi atit de radical. in primul rind, fiindca actuala Lege a Cinematografiei a fost obtinuta prin niste eforturi extraordinare, cel putin din punctul de vedere al posibilitatilor de finantare, care ne intereseaza primordial. Stiti bine cit a crescut Fondul Cinematografic National, incit acum se pot finanta aproape 50 de proiecte de lung si scurtmetraj la un singur concurs, ceea ce-l situeaza pe ultimul intr-o pozitie demna de lauda.
- Am egalat Italia, domnule ministru?
Dar problema nu-i numarul de filme, nu-i cit a crescut Fondul