O epoca neagra a trecutului modern. Sedinta de demascare si excludere, anticamera a arestarii de pe vremea stalinismului romanesc, a facut obiectul multor eseuri, studii de istorie, filme, piese de teatru si romane. La noi, daca nu ne inselam, din literatura ce i s-a zis a "obsedantului deceniu", doar "Clipa", romanul tiparit de Dinu Sararu in 1976, se apleaca asupra acestui moment dramatic din destinul comunistilor.

Ce aduce nou "Clipa" in literatura dedicata faimoaselor sedinte de demascare si excludere? Prim-secretar de raion, Dumitru Dumitru e exclus in unanimitate. Votasera asta toti. Nu numai ce-i care-l urau sau cei al caror stalinism genetic ii facuse fiare, dar si cei care-l iubeau, pentru ca ii promovase, ii crescuse sau ii impartaseau convingerile. Cauza acestei unanimitati e sesizata de insusi Dumitru Dumitru in rememorarile din noptile petrecute in lagar: "Il revedea citindu-si referatul in fata acelor oameni pe care miezul noptii ii sleise cu totul si care traiau disperat clipa unei spaime ucigatoare, caci nu mai stiau daca nu cumva si ei vor fi declarati dusmani de catre cei trei tovarasi veniti de la regiune si in fata carora isi pierdusera orice urma de demnitate si de omenie. Singurul sentiment cu adevarat uman care mai staruia in fiinta lor, atunci, era dorinta fierbinte, paralizanta, ucigatoare, pentru care nici o jertfa nu era prea mare, dorinta de a se revedea liberi din acea sedinta si batind la usa casei lor, si intrind pe usa casei lor, unde ii asteptau copiii, si parintii, si nevestele, si somnul, somnul in patul lor, somnul biruit de speranta ca libertatea le va ramine, totusi, asa mizera si neputincioasa, si stirba si chinuita de frica si de gindul la ce se va intimpla miine".

CAUZE. Dinu Sararu intuieste exact, cu instinctul sau de prozator, cauzele omenesti ale comportamentului aberant al unor insi care, altfel, erau nor