Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc, Cazul "Artur" si exilul romanesc. Ion Caraion in documente din Arhiva Cnsas, editie de Delia Roxana Cornea si Dumitru Dobre, Editura Pro Historia (tel. Inmer: 021/212.19.61), 292 pag.
Din tot mai bogata bibliografie a ultimilor ani se vede ca lumea literara si artistica era "obiectivul" cel mai atent supravegheat de politia politica ceausista, care vedea in libertatea de spirit si de opinie a creatorilor o permanenta primejdie pentru regimul totalitar. Un imens aparat de securisti si informatori functiona pentru a preveni si anihila "prin mijloace specifice" orice forma de opunere publica a intelectualilor la tirania ideologica. Pe langa politrucii culturali, multime de functionari ai terorii, ierarhizati pe grade militare, erau platiti sa inspaimante si sa manipuleze oamenii de litere, artistii, considerati mai recalcitranti decat restul populatiei si, cu cat mai talentati, cu atat mai greu de pus "pe linie". Lucruri care unui tanar de azi ii par normale - tinerea unui jurnal intim, citirea unor carti publicate in Occident, corespondenta cu strainatatea, sedinte de cenaclu sau comentarii intre colegi - erau vazute ca "activitate dusmanoasa" si, in perioada dejista, atrageau condamnari la ani grei de inchisoare. In epoca Ceausescu, nu se mai aresta, dar "sectorul arta-cultura" fusese imbibat cu informatori, unii din randul artistilor cu autoritate profesionala, fata de care colegii se exprimau cu deplina incredere. Nu pot sa judec aici motivele pentru care anumiti scriitori buni au devenit turnatori - fiecare e un caz particular complicat, dupa cum complexa e si psihologia artistului. De asemenea, nu pot admite faptul ca, odata declansata "dosariada", supusi blamului public sunt doar cei racolati, si nu ofiterii de securitate care ii constrangeau si ii foloseau, exploatandu-le vulnerabilitatile. Punere