Cand vrei sa intelegi de ce unora le era mai bine "pe vremea lui Ceausescu", iar altora mai rau, trebuie sa vezi ce voia fiecare de la viata si cum considera fiecare relatia sa cu statul - cu munca si cu salariul.
Daca in ce priveste criteriile traiului bun, care erau domestice si limitate la putinul pe care-l stia omul, nu prea e de discutat, relatia cu datul lamureste rezistenta unei parti mari din populatie la imperativele aspre ale economiei de piata.
Un fost miner de la metro, un om de treaba, care nu intelege nimic din ce i se intampla, m-a ochit din multime ca sa ma ia la intrebari precum "Era mai bine pe vremea lui Ceausescu?" si "Unde ne duc astia?". Sunt foarte multi oamenii care nu mai au nici un punct de sprijin si se reped la intamplare la cate unul ca mine, care le pare bun de luat la rost, ca sa-si verse oful. Ca si cand ar vorbi singuri, dar asistati: "Ia zi, bre, nu era mai bine inainte?". Cum nu avea nevoie de parerea mea, nici nu m-a lasat s-o am si mi-a deslusit tot sistemul sau de convingeri, din care i se tragea si nauceala fara capat, si suferinta, ca rezultat al impotrivirii la vremuri. Ca miner la metro, el nu castiga o leafa, ci i se dadea o leafa. Mare diferenta! Romanii, prin urmare, nu castigau un ban cu munca lor. Statul era bun ca le dadea la toti un ban ca sa traiasca. Insa munca era altceva, si nu neaparat cu o masura in bani. Munceai sau nu munceai, de dat trebuia sa ti se dea. De asemenea, el, ca miner, mi-a dat mie un metro. Asa s-a si exprimat: "Mi-am scuipat plamanii ca sa-ti dau tie metro. Astia, de acum, ce ti-a dat?". In mintea omului, suparat definitiv de 16 ani, cei care traiesc mai bine in noile circumstante sociale - cum ar fi bunaoara ziaristii - sunt niste nerecunoscatori. El, muncitorul, ne-a dat metro si noi, profitorii tranzitiei, nu-i dam ce i se cuvine. Societatea da, iar cetatenii, la randul lor, t
