De patru saptamani suntem in Uniunea Europeana. Am depasit, asadar, pericolul unei amanari. In 2008. Sau in 2009. Dar avem in fata, acum, un alt risc: acela de a nu reusi sa tinem pasul cu economia europeana.
Fireste, nu asteapta nimeni sa facem intr-un singur an ce n-am facut in 150 de ani. Numai ca nu de timpul irosit e cazul sa ne ocupam acum. Ci de timpul pe care il avem in fata.
La 1 ianuarie 2007 a fost doar aderarea. Acum are loc integrarea: un proces lung si greu. Va depinde de noi daca in tara vor intra bani europeni in cantitati apreciabile. Si daca acesti bani vor antrena expansiunea investitiilor si un ritm constant al cresterii bunastarii.
Istoria ne poate fi de mare ajutor. Istoria altora cu deosebire. Acum cativa ani, nu prea multi, tari ca Portugalia, Spania sau Grecia au cunoscut procese similare in perioada integrarii lor europene. Exemplul lor, pe care merita sa-l luam in seama, ne va arata cum s-au rupt de tentatia de a imparti - in tensiuni sociale interne - saracia. Si cum au inceput sa invete sa imparta bogatia.
Timpul trece repede. Nu mai avem ragaz sa ne inghesuim in "sala de asteptare", unde sa primim vesti despre eforturile de armonizare a continentului. Am in vedere eforturile altora. E vremea sa actionam si noi. Altfel, ne vom confrunta cu tendinta cea mai nedorita: inrautatirea starii economice si a starii sociale.
N-avem incotro. Suntem siliti sa ne potrivim ceasurile dupa ora Europei. Sa renuntam la modelele de dezvoltare invechite si sa ne insusim disciplinele proprii globalizarii economice. Vrand-nevrand, Romania va fi nevoita sa vizeze excelenta. Si nu numai in practica macroeconomica, domeniu in care am inregistrat deja succese. Ci si in viata companiilor, unde avem inca mari restante. Caci Uniunea Europeana nu se va rezuma sa supravegheze cum vom cheltui banii pe care intentioneaza sa ni-i aloce.
