Sunt un copil crescut la cozi. Cozi pentru orice... carne, lapte, portocale. In anii copilariei mele, cozile devenisera un fel de intalnire mondena, un motiv de a-ti cunoaste mai bine vecinii, un prilej de a afla ultimele noutati din cartier. Nevoiti sa tina rand de la 4 dimineata pentru a fi siguri ca prind un litru de lapte sau un kil de carne, romanii au inceput sa tina la acest obicei. Deja cozile devenisera obisnuinta. Ne tineam rand unii altora, copiii erau lasati la coada cat mama se ducea acasa ca sa mai deretice. Statul la coada devenise un sport national. Nici dupa atatia ani obisnuinta nu a avut dezvat. Chiar si acum, in Romania democratica, nu ne-am putut debarasa de statul la coada. La medic, la usile institutiilor, la audiente la directori, la ghisee, pentru o semnatura sau o stampila, unul cate unul, ne aliniem la coada. Poate este o sechela a vremurilor ceausiste, poate ca deja a intrat in inconstientul colectiv al poporului nostru acest obicei de a ne randui frumos si de a astepta. Citim ziare, ne uitam pe pereti, il studiem pe cel de langa noi. Aproape la fel cum era la coada comunista. Insa nu prea vrem sa ne amintim de acele vremuri. In ciuda acestui fapt si a lipsurilor si frustrarilor ce ne-au bantuit in acei ani si probabil ca inca ne vor mai tulbura, Ministerul Culturii s-a gandit ca ar fi oportun sa organizeze o expozitie despre ceea ce a insemnat epoca ceausista in existenta romanilor. Muzica din acele vremuri, cadouri primite de nea Nicu si de Leana lui, obiecte personale ale dictatorului, toate au fost puse la rand pentru a fi vazute de catre curiosi. Exemple ale egocentrismului celor doi transpuse in "operele de arta" ale vremii. Si au fost multi artisti care i-au preaslavit pe cei doi. Imi amintesc ca imi povestea cineva cum un sculptor a innebunit din cauza faptului ca dupa ce a realizat ani de-a randul lucrari propagandistice, muz