Incepind cu numarul urmator, profilul (si titlul) acestei rubrici se vor schimba. Voi continua sa scriu in paginile acestei reviste, insa nu voi mai scrie despre muzica, ci despre politica si societate. Pentru ca imi pasa, pentru ca pot si pentru ca a fi un „observator cultural“ nu te scuteste de a fi si un observator politic pe masura. imi iau la revedere de la aceasta rubrica scriind o poezie politica, inspirata insa de o melodie a celebrului Yann Tiersen (coloana sonora pentru Amélie si Good bye, Lenin!), in tandem cu hip-hop-erita franceza Diam, Ma France a moi. Dupa cum vedeti, totul se leaga...
in fiecare zi ma uit la cei de linga mine
si ma intreb ce inseamna sa traiti bine?
in fiecare zi devin din ce-n ce mai convins
ca tara asta e-un decor cu geamul spart si becul stins
nu
romania mea nu-i romania lor
nu-i romania celor de la televizor
nu-i romania mea romania electorala
romania urbana sau romania rurala
nu-i romania din sondaje sau din interviu
nu e o tara playback e o tara pe viu
in romania mea nu se maninca la Mac
nu se prizeaza coca la o suta de Jack
nu-i romania lui pepe sau romania lui akcent
nu-i romania vreunui producator indiferent
romania mea nu da vina pe „dusmani“
nu asculta manele si nu arunca cu bani
nu-i tara mea aceea-n care oricind in direct
vezi doar vedete proaste si silicoane de efect
nu
romania mea nu-i romania lui Irinel
nu-i romania la moda nu-i romania bordel
nici romania cool nici romania chic
in care toti vorbesc ca sa nu spuna nimic
romania mea nu-i romania din mall
cu-adolescenti crescuti si rataciti in alcool
nu-i tara mea aceea-n care daca esti barbat
e dreptul tau sa-ti bati nevasta cu piciorul de la pat
romania mea nu e reclama din ziar
nu e
