Hotarit lucru, intelectualilor romani din zorii modernitatii tirzii le ies foarte bine cartile conservatoare! Sub aspect intentional si tipologic, Interpretare si rationalitate de Paul Cornea (foarte frumoasa coperta realizata de catre Angela Rotaru!) face parte din categoria sintezelor de mare calibru, inspirate de scepticismul metodic, cerebral si antirelativist al modernitatii mefiente fata de postmodernism, pe care-l cultiva si Andrei Cornea in Turnirul khazar sau Horia-Roman Patapievici in Omul recent. Toate trei adopta pozitii de circumspectie lucida, analitica fata de extremismul postmodern al ludicului vizualizant, proiectiv si al interpretarilor plurale de tip anything goes, indemnind spre echilibru si antropocentrism intr-o lume a realitatilor centrifuge, anarhice.
- Un model de erudit dilematic
si comprehensiv
Ca si cartea lui Andrei Cornea – fiu, pe care tatal il citeaza des, incredintindu-i si manuscrisul spre prelectura –, Interpretare si rationalitate reprezinta un program cultural personal, drapat – in cazul lui Paul Cornea – in sinteza supla, deloc dogmatica a unei intregi vieti. Le mai apropie directetea de exprimare si curajul decomplexat de a spune lucrurilor pe nume, fara ocolisuri sau obscurizari. Exasperat – la modul senin, detasat – de Roland Barthes, suspicios fata de psihanaliza, suparat foc pe impresionism, tratind cu eleganta, de sus, devianta tematista si exprimindu-si serioase dubii fata de Nietzsche si urmasii sai, Paul Cornea opteaza pentru Wittgenstein, Gadamer, Popper si cercurile intelectuale vieneze, ceea ce situeaza din start cartea in zona culturala a siajului iluminist, marcata de exigenta intelegerii mesajului literar ca structura de comunicare si realitate sociologica. Mefient, in doze lucide, fata de speculatia senzuala de tip francez, autorul merge cu precadere catre germani, al caror intelectualism
