Traian Basescu a riscat si chiar a gafat cu ocazia tentativelor sale de a slabi stransoarea oligarhilor din jurul sistemului democratic. S-a bazat mult prea mult pe sfaturile unui fost consilier, dovedindu-se incapabil a-i pastra pe altii, mai cerebrali, in serviciile presedintiei. Si-a adus propriul partid la capatul rabdarii, precum s-a putut constata recent, cand formatiunea democrata a decis ca nu este pregatita de o ruptura completa, definitiva de liberali. S-a dovedit incapabil sa atraga profesionisti ambitiosi din cadrul societatii civile, deoarece nu dispune nici de un plan si nici macar de o serie de proiecte care ar cere prezenta unor asemenea specialisti.
Oponentul sau Calin Popescu Tariceanu a identificat in schimb o misiune acceptabila din punctul de vedere al activistului civic proeminent de talia lui Marius Oprea - oricare ar fi suspiciunile acestuia la adresa figurilor oligarhice care se peregrineaza pe culoarele puterii, aversiunea sa fata de statul opac pe care il considera perpetuat de catre Traian Basescu este mult mai puternica.
Presedintele este “baftos” cu ghiotura in ceea ce-i priveste dusmanii. Indicii ca PC, PSD si chiar PNL au devenit platforme de lansare sau ocrotire a variilor interese economice exista, har Domnului, iar aceste interese fie contravin, prin desfasurarea activitatilor lor, unor legi ale statului, fie se pozitioneaza, in unele cazuri, chiar deasupra prevederilor legale. PC ramane cel mai bun si clasic exemplu al oligarhilor activi in politica. Indiferent de aptitudinile sale manifestate in afaceri, talentul l-a parasit pe Dan Voiculescu in sfera politica. A ingaduit partidului sau sa devina un adevarat sanctuar pentru un numar considerabil de figuri compromise si dispretuite, emblematice pentru era Nastase. Flancat de DIP si Rodica Stanoiu, ii va fi extrem de greu sa argumenteze cu toata seriozitatea ca el si parti
