In anul 1998, Editura Polirom lansa colectia „Collegium. Litere“. Volumul de deschidere: Introducere in teoria lecturii al lui Paul Cornea. Dupa opt ani, timp in care seria a devenit de notorietate, gratie unor titluri precum Comparatism si teoria literaturii (Adrian Marino), Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului (Nicolae Manolescu), A citi, a reciti si Cinci fete ale modernitatii (Matei Calinescu), editura ieseana este iarasi protagonista unei aparitii absolut remarcabile. Vorbim despre Interpretare si rationalitate, un tratat de hermeneutica multidisciplinara prin care autorul acestuia, Paul Cornea, revine asupra unei problematici schitate deja in Introducere... Schitate e doar un fel de-a spune, pentru ca lucrarea din 1988 (reeditata zece ani mai tirziu in colectia mai sus amintita) era prima sinteza serioasa de hermeneutica literara aparuta la noi. Structurat in treisprezece capitole (dintre care amintim doar Interpretarea, intelegerea, Genurile interpretarii, O stiinta a inconstientului, Functionarea interpretarii si probleme ale validitatii), volumul Interpretare si rationalitate incearca sa stabileasca o coerenta intre mai multe discipline ce au ca numitor comun ideea de comprehensiune.
- „Drumul cel mai sigur catre noi insine
trece adesea prin altii“
Paul Cornea abordeaza conceptele cu care urmeaza sa opereze sau pe care vrea sa le nuanteze, pornind de la istoria acestora, de la „origini“ sau de la „definitiile standard“, functionabile in teoriile consacrate ale unor Wittgenstein, Hans-Georg Gadamer, Heidegger, Umberto Eco sau Paul Ricoeur (am ales in mod aleatoriu doar citeva nume). Aceasta practica, aproape didactica, aduce foloase indiscutabile efectului de panorama pe care-l resimte cititorul interesat de metamorfoza ideilor sau a punctelor de vedere. in plus, pentru a reusi sa-si impuna teoria proprie, autorul trebuie sa
