Pe masura ce semnele incalzirii globale se inmultesc si devin tot mai evidente, disputele pe temele aferente imperativului ecologico-existential se incing si ele. Una dintre cele mai actuale: schimbarile ecoclimatice majore si "revolutia" multidimensionala pe care acestea o implica sau, cel putin, o presupune solutionarea viabila a problemelor pe care acestea le genereaza. Adeptii actualei ordini si ai proiectului unei simple amenajari a acesteia din perspectiva exigentelor ecoclimatice ne promit o "mondializare durabila", care accepta si respecta diversitatea valorilor si integreaza efectele sociale si ecologice ale dezvoltarii schimburilor. Rolul principal in organizarea coabitarii intre mediu si deschiderea pietelor este atribuitOrganizatiei Mondiale a Comertului (OMC), iar capitalismul de piata proclama ca ar fi integrat cerintele ecologice (P. Lamy, director general al OMC). Asadar, totul se centreaza pe pastrarea modului actual de dezvoltare dominant si, cel mult, atenuarea unor excese ale sale, printr-o mondializare mai justa (nota sociala), mai respectuoasa cu mediul (accentul ecologic) si in serviciul omului (punctul umanist). O asemenea pozitie justifica, de exemplu, concluzia ca ar fi absurd ca Uniunea Europeana sa-si sacrifice cresterea economica si nivelul sau de viata pe altarul unei salvari colective care ramane ipotetica; dimpotriva, Europa ar trebui sa ramana puternica economic, pentru a incita si alte natiuni spre a lupta pentru dezvoltarea economiei si a democratiei lor (A.G. Slama, Le Figaro, 18 decembrie 2006). Drept urmare, metoda aleasa ar putea fi aceea a dezvoltarii cercetarii si exploatarii surselor de energie regenerabile, care sunt tot atatia vectori ai dezvoltarii colective, si reorientarea comportamentelor individuale prin masuri care fac apel la sensul individual al responsabilitatilor si respingerea tezei reducerii emisiilor de gaze cu