In timp ce ascultam discursul presedintelui american George Bush despre starea natiunii, gindurile mi se indreptau catre scena politica romaneasca si catre spectacolul “grandios” desfasurat cu ocazia condamnarii oficiale a comunismului de catre presedintele Traian Basescu.

Ma intrebam in timp ce-l ascultam pe George Bush, de ce se poate ca atunci cind un presedinte american, care duce o politica contestata vehement, se adreseaza unui congres cu majoritate adversa, sa fie ascultat intr-o atmosfera solemna, civilizata si deschisa la dialog, pentru ca atunci cind un presedinte roman tine un discurs pe un subiect la fel de controversat, atmosfera sa se transforme intr-una de batjocora si de circ, cu urlete si amenintari necontrolate? Si oare ce-o sta la baza culturii si-a institutiilor politice ale acestor tari ca sa produca un comportament atit de discordant din partea parlamentarilor?

Cultura politica este un subiect foarte complex si nu am pretentia de a-l aborda aici. Este doar de ajuns sa mentionez ca se dezvolta in timp si ca este influentata de institutiile politice, pe care, la rindu-i, le influenteaza. Institutiile politice stimuleaza, modeleaza preferintele, rezolva (sau nu) problemele societatii civile. Totodata, normele, credintele, valorile, traditiile si obiceiurile umane influenteaza functionarea institutiilor, oamenii fiind aceia care isi pun, inevitabil, amprenta pe ceea ce creeaza si conduc.

Daca urmaresti cu atentie fenomenul politic din Romania de dupa 1990, poti remarca cu usurinta ca inca nu exista o cultura de rezolvare a conflictelor asa cum exista in Occident, atit la nivel institutional, cit si la nivel personal.

In America, de unde urmaresc scena politica din Romania, se pune mult pret pe consens, compromis, si pe concurenta de idei. Intr-o asemenea atmosfera, orice opinie poate fi exprimata, pentru a