Mihai Punei este un exemplu de cum se poate ajunge din om neom. Acesta a fost candva subofiter in armata. Canta la saxofon in fanfara de la Casa Armatei, avea o familie, doi copii si un apartament cu trei camere in Iasi. De atunci au trecut zece ani. Astazi, Mihai Punei canta la acordeon pe strazile batute de vant ale Constantei, nu a mancat o mancare calda de ani de zile si doarme pe o saltea, intr-o mansarda neincalzita de pe strada Arhiepiscopiei. Mihai Punei a absolvit Liceul Militar de Muzica din Bucuresti in anul 1973. Studia chiar si zece ore pe zi, iar muzica era viata lui. Trei ani mai tarziu si-a intalnit cea de-a doua iubire, Eleonora Tanase, "Norica", pe atunci studenta la Facultatea de Chimie. Au intemeiat o familie, Armata le-a dat casa, au venit pe lume copiii, Simona si Mihaita. "Eram cadru militar la Unitatea 01183, de pe Copou", isi aminteste barbatul, in timp ce incearca umil sa ceara scuze politistilor pentru ca le-a rupt din greseala floarea din birou. Erau fericiti, sotia ajunsese profesoara, cumnatul era primar in Ciresu, o localitate de pe langa Faurei. Mihai Punei avea insa o patima: pockerul. Multe nopti si multi bani a mai pierdut la masa de joc. Sotia il mai dojenea, se mai certau, dar in final se impacau si viata mergea mai departe. In 1996 s-a intamplat nenorocirea. Barbatul a parasit armata in urma unei Ordonante care ii oferea salarii compensatorii. Cate, nu mai stie. Multe. Intr-o singura noapte a pierdut toti banii la masa de joc. Nevestei i-a ajuns. "Mihaita, pleaca", mi-a zis. "Si am plecat". Si-a luat saxofonul si a mers la Chisinau. Doi ani a cantat la circ, dar castiga numai o suta de dolari pe luna, chiria era scumpa si banii nu-i ajungeau. S-a intors in Iasi, a cantat la o nunta, si cu banii castigati s-a urcat in tren ca sa mearga "unde l-o duce".Jandarmii i-au scos dintiiL-a adus la Constanta, in 2001. La inceput ingrij