"Urasc scrisorile. Nu stiu sa fi primit de cand sunt decat una, de la bunul meu amic Uhry, care sa-mi fi adus o veste fericita. Am groaza de scrisori." Asa scrie Mateiu I. Caragiale pe prima pagina a "Crailor". Dar asta nu l-a impiedicat sa fie un corespondent pasionat si autorul unui fermecator jurnal personal. Nimic rau in a detesta scrisorile, a refuza sa citesti corespondenta sau jurnale intime. "Urasc scrisorile. Nu stiu sa fi primit de cand sunt decat una, de la bunul meu amic Uhry, care sa-mi fi adus o veste fericita. Am groaza de scrisori." Asa scrie Mateiu I. Caragiale pe prima pagina a "Crailor". Dar asta nu l-a impiedicat sa fie un corespondent pasionat si autorul unui fermecator jurnal personal. Nimic rau in a detesta scrisorile, a refuza sa citesti corespondenta sau jurnale intime.
Ramane deschisa pofta pentru o anume forma literara, realizata ca o insiruire de documente, file de scrisoare, pagini de jurnal, taieturi din ziare. Primul roman epistolar ar fi povestea cuplului Abelard si Heloise inclusa in "Roman de la Rose" (1230) sau poate opera de un erotism tulburator a Mariannei Alcoforado, "Scrisorile unei calugarite portugheze" (1667). Oficial, primatul este atribuit romanului "Scrisorile de dragoste ale unui nobil catre sora sa" semnat de Aphra Behn in 1684.
Secolul al XVIII-lea ne-a rasfatat cu romane in forma de corespondenta, scrise de autori ca Samuel Richardson ("Pamela", "Clarissa"), Montesquieu cu ale sale "Scrisori persane", Goethe, Jean Jacques Rousseau si, desigur, Choderlos de Laclos, autorul "Legaturilor periculoase". Au urmat nume la fel de rasunatoare, precum Dostoievski, Wilkie Collins, autorul lui "Dracula", Bram Stoker.
Ultimul secol al mileniului doi ne prilejuieste intalniri cu Vladimir Nabokov si incantatoarea sa "Ada", cu John Barth, Amos Oz ("Cutia neagra"), cu Junichiro Tanizaki si romanul "Cheia", cu m
