Mazilirea lui Ungureanu e foarte departe de banalitatea logicii birocratice. In fond, primul-ministru a tolerat crize masive la Externe, fara sa schiteze un inceput de reactie.
Pare elementar, nu-i asa? Ministrul de Externe a aflat ceva important si nu si-a instiintat seful. Ca orice impiegat neglijent, ministrul de Externe trebuie sanctionat. Seful are toate motivele sa il pedepseasca. Mihai Razvan Ungureanu pare cel mai limpede caz de eroare sanctionata din istoria mazilirilor romanesti, de la Brancoveanu incoace.
Nu e deloc asa. Adevarul n-are obiceiul sa faca nudism in politica romaneasca. Primul-ministru nu a fortat demisia lui Ungureanu, fiindca ar fi mihnit de greseala slujbasului sau.
Indepartarea lui Ungureanu nu e un caz precis de corectie administrativa, ci un proces care a inceput cu mult inainte de cazul Ungureanu si se va incheia o data cu masacrarea tuturor demnitarilor infideli grupului pe care Tariceanu il conduce din functia de administrator politic al grupului Patriciu. Mai intii, Baconsky, apoi Bodu, acum Ungureanu, se pregateste Macovei.
Imprejurarile spun tot in acest caz. De ce a ezitat ministrul de Externe sa alerge la primul-ministru cu informatia despre muncitorii romani din Irak? Dintr-un motiv cit se poate de grav. La acea ora, primul-ministru era deja un adversar declarat al prezentei armate romane in Irak, al angajamentelor fata de aliatii americani si, implicit, al liniei de politica extrena a statului roman.
Ministrul de Externe trebuia sa fi banuit ce va face un prim-ministru antiamerican cu acest gen de informatii: asalt impotriva lui Basescu.
Mazilirea lui Ungureanu e foarte departe de banalitatea logicii birocratice. In fond, primul-ministru a tolerat crize masive la Externe, fara sa schiteze un inceput de reactie. Haosul de la Ambasada din Chisinau a afectat ze
