"Credinta mi-a schimbat felul de a privi viata. Parca am intrat intr-o baie de lumina".
Actor, scenarist, regizor si dansator, autor de spectacole aplaudate in tara si in strainatate, artist multipremiat si decorat pentru servicii exceptionale in cultura, Dan Puric n-are nevoie de prezentari. Exista, totusi, o latura mai putin cunoscuta a vietii sale, care ii depaseste preocuparile artistice, desi se recunoaste in ele, ca picatura de apa intr-un ocean: credinta. Intr-un moment de cumpana a vietii, Dan Puric s-a intors cu fata spre Dumnezeu
"L-am aflat pe Dumnezeu
intr-un tarziu, dar nu prea tarziu"
- Cum l-a descoperit Dan Puric pe Dumnezeu?
- Eram elev in clasa a doua, ma pregateam sa devin pionier, eram un copil inregimentat. Dar intr-o zi a venit pe la noi bunica si-a spus, in treacat: "Auzi, draga, ce tampiti sunt comunistii, cica nu exista Dumnezeu". Afirmatia ei mi s-a infipt drept in minte. Fireste, nu L-am aflat pe Dumnezeu atunci, eram mult prea mic pentru o asemenea intelegere, dar pe masura ce cresteam, adevarul a inceput sa fie tot mai vizibil pentru mine. Se dezlipeau minciunile de pe el, una cate una, ca foile de pe ceapa. Totusi, pana in 1989 am fost strain de Biserica. Eram in faza de turism: la rastimpuri, intri din curiozitate, privesti, poate iti place ce vezi, dar nu participi.
- Totusi, faptul ca mergeati chiar si rar la biserica, dovedeste ca Dumnezeu va era undeva, aproape...
- Privind retrospectiv, cred ca El m-a mangaiat tot timpul si mi-a vorbit, dar atunci nu am realizat lucrul asta. N-aveam timp, eram o inima fugarita. Ca toti romanii. Dar am fost, categoric, in mila lui Dumnezeu. Ceva imi spunea asta si la acea vreme, dar era pentru mine un sentiment neclar, il simteam ca pe un suspin. Stiam ca mai trebuie sa fac un pas inainte, dar n-am putut singur si n-a avut cine sa ma ajute. @N_P