O mina de batausi mascati, a caror identitate va fi dezvaluita pe parcurs, e pe cale sa curme zilele unui monument. Victima e trecuta binisor de centenar si poarta in ecoul numelui ei mai multa istorie decit poate cuprinde mintea infierbintata a agresorilor. Asistam la prabusirea in tarina a Partidului National Liberal, ultimul erou fosil din imaginarul nostru politic.
Criza de branduri nationale a inceput cu mult inainte ca natiunea sa-si fi capatat respectabilitatea de concept. Marile noastre rascruci s-au resemnat in provincie, iar eroii s-au luptat mai mult cu apatia unui popor uituc. A fost o ocazie lunga, pe care cliseele n-au ratat-o: trei generatii de pupincuristi ne-au umplut de simboluri discutabile ca de paduchi.
Cum sa discerni, pastrind acelasi popor, intre marca ilicita si penuria generala de marci? N-ai cum. Trecutul masurabil sau blazonul cer minte si inima, niciodata stomac.
Partidul National Liberal e dovada darwinista ca existam politic. Istoria lui se confunda cu evolutia Romaniei neanderthaliene, cu viziunea bipeda asupra viitorului, cu inventarea rotitelor modernitatii. Povestea dezvoltarii politice, economice si sociale a tarii s-a derulat sub presiunea fortelor liberale, a ideilor incorporate de liberalism si a grupurilor lui de interese.
Din 1867 si pina in 1937, cu mici intreruperi taraniste, liberalii au condus tara. Un stat coplesit de complexe balcanice s-a modernizat prin exercitiul neintrerupt al dominantelor liberale. Aproape ca nu exista act sau eveniment intemeietor la care liberalii, in orizontul lor contemporan, sa fi stat deoparte.
Fara gesturile si gindirea liberala, cronologia politica a epocii moderne ar fi incaput pe o pagina. In subconstientul cultural si afectiv, PNL e ceva impozant si prietenos, o galerie de barbosi care vine dintr-un manual credibil. Rational, e u
