O istorie literara nu e formata numai din date, biografii si bibliografii. E formata si din imagini. Veti spune ca fotografiile sint detalii optionale si ca importanta e opera. Doar opera. Dar „povestea“ vietii si a operei nu ar avea nici un farmec fara imagini. Impactul lor e mai puternic, ele persista pe retina mult timp dupa ce dictionarul s-a intors pe raftul bibliotecii. in plus, fiecare dintre noi – si nu de ieri, de azi, ci dintotdeauna – ne intrebam, privind poza unui scriitor, cum era ca om, ce gindea, pe cine iubea, ce ticuri si metehne avea. Ne bucuram sa imaginam scenarii, emotii, sa inventam intimitati sau animozitati pornind de la expresia imprimata pe fotografia unui scriitor. Devenim, in acest fel, scriitorii autorilor pe care i-am citit si ne convine sa stim ca si ei au fost simpli oameni. Cu umori, grimase, zimbete si gesturi familiare.
Ion Cucu e un istoric literar atipic, el nu scrie, dar spune multe prin instantaneele pe care le prinde prin simplul gest de apasare a unui buton. in timp ce alte „case editoriale“ centrale au principii mult mai sanatoase si urmaresc profitul avant toute chose, o mica editura din provincie, Editura Charmides din Bistrita, a acceptat sa publice – in conditii grafice de exceptie – primul volum dintr-un album intitulat Ion Cucu – o istorie literara a privirii. Gestul merita toata lauda pentru ca avem astfel acces la o mina de aur, nu exagerez, care completeaza si rotunjeste peisajul literar autohton, asa cum il percepem din istoriile scrise. Personajele imortalizate (cuvintul nu e intimplator) parca se misca, au viata in aceste fotografii care sint firesti si artistice in egala masura. Exista o amprenta, un stil care le unesc si dau volumului o coerenta aproape epica; intr-un fel, si acesta este un „roman al literaturii“, unul al privirii care nu minte, ci decupeaza elegant felii de viata.
Gas
