Orice eveniment care vrea sa se impuna pe scena culturala vine la pachet cu cel putin o luna de agitatie, de planuri, comunicate, telefoane peste mail-uri si faxuri, planuri si iar planuri.
Cum nu puteam face exceptie de la regula, am trecut prin tot acest proces, fara traume prea mari, si am ajuns la…
- 10 zile inainte
Lansam blog-ul si, cu aceeasi ocazie, anuntam nominalizatii pentru categoriile poezie si proza. Momentul nu trece neremarcat si... necomentat. Ca premiile noastre sint ca toate celelalte, ca listele n-ar fi tocmai ok, ca lipsesc unii si altii, ca prea multi poeti si prea putini prozatori. Dar si ca e normal ca pe listele mai multor jurii sa apara anumiti scriitori, ca pina la urma si in literatura e ca la Oscar – si numarul voturilor a fost impresionant. Am spus-o si luni seara: e foarte posibil, intr-adevar, ca poetii sa nu aiba fani. Dar ultimele (aproape) doua saptamini ne-au demonstrat ca au, cel putin, cititori care sa-si ia in serios rolul si sa se mobilizeze atunci cind li se da ocazia sa-si spuna cuvintul.
- 5 zile inainte
Prima vizita „de lucru“ la Odeon. in care aflam ca situatia nu e chiar atit de simpla pe cit am fi vrut noi sa credem, ca pentru doua ore e nevoie de o armata de regizori, sunetisti si masinisti, ca luminile sint o poveste foarte complicata, care trebuie tratata cu toata seriozitatea. Am invatat cum sa facem proiectii, ne-am invirtit pe scena si pe linga ea, ne-am pus la punct desfasuratorul si am trecut la capitolul invitatii. Din nou, liste peste liste, telefoane, confirmari, refuzuri, ultimele pregatiri &micile retusuri.
- Luni
inceput in forta dimineata, diplome, banner, pliante, laptopul, repetitia generala. Proiectii, noi rind pe rind in toate rolurile, ne decernam premii, motivam, multumim, sintem redactori si juriu si scriitori in acelasi timp. Ne incu
