Stimata redactie a Observatorului cultural,
Va rugam sa primiti raspunsul nostru la articolul lui Liviu Ornea, Despre crisme si librarii, din ultimul numar al revistei pe care o conduceti si sa ii transmiteti colaboratorului dvs. ca il asteptam la un ceai si o dulceata pentru a asculta sfaturile sale cu privire la felul in care ar trebui sa arate librariile Carturesti.
Rubrica „Bifurcatii“ a domnului Liviu Ornea gazduieste in numarul 103 (360) din 22-28 februarie 2007 al Observatorului cultural un articol intitulat Despre crisme si librarii in care se vorbeste si despre Carturesti. Va rugam sa-i transmiteti multumiri colaboratorului dumneavoastra pentru mentionarea noastra si, fiindca cea mai mare parte dintre observatiile sale sint depreciative, permiteti-ne sa ii raspundem.
„Ce-are crisma cu libraria?“, se intreaba Liviu Ornea in debutul articolului sau. Nu intelegem nici noi legatura dintre cele doua (de fapt, dintre crisme si Carturesti, fiindca acestea sint cele doua subiecte majore ale articolului). Iar Liviu Ornea esueaza in a ne convinge ca exista vreuna, chiar si dupa folosirea nefericita a unui concept matematic care ar trebui sa le cuprinda pe amindoua. Asocierea ni se pare jignitoare si nu ii vedem rostul. insa, in definitiv, poti asocia orice cu orice, important e sa spui ceva relevant.
„in casa aceea veche, un spatiu foarte frumos, dar extrem de prost folosit, sint, una peste alta, carti putine si rau aranjate“, afirma domnul Ornea. Fara indoiala ca proprietarul imobilului ar fi putut sa-l utilizeze cu mai mult folos decit o face in acest moment. in locul casei de secol XIX, singura ramasa in picioare pe bulevardul Magheru, s-ar fi putut afla o mareata si prospera cladire de birouri. Totusi, noi am creat in ea o librarie in care oferim carti, ceaiuri, muzica si filme. Nu e cea mai rentabila afacere, si
