La capitolul sculptura, piata de arta este dominata de asa-numitele tiraje postume. E vorba, de fapt, despre exemplare-pirat prezentate drept copii, replici sau tiraje suplimentare, care sunt lansate pe piata prin canale nedeclarate. Iar semnaturile sunt de top: Gheorghe Anghel, Ion Irimescu, Milita Petrascu, Jean Parvan, Paciurea etc. Cele mai multe nu au in nici un fel girul artistului sau al mostenitorilor autorului. Dar sunt binevenite pentru comercianti, tolerate de colectionari, cumparate de cele mai multe ori in necunostinta de cauza de amatori sau investitori.
Problema porneste de fapt de la o expertizare insuficienta sau incomplet declarata a lucrarilor scoase la licitatie/ vanzare. Totul a inceput dupa 1990, cand a cazut monopolul Fondului Plastic in legatura cu productia artistica, sculpturile s-au multiplicat in ateliere mai mult sau mai putin clandestine. Artistii in viata au reusit sa obtina costuri mai mici, iar comerciantii au inceput sa reproduca in voie opere ale artistilor importanti. Legea, in acest caz, este ignorata, mai ales daca nu exista plangeri.
In mod normal, pentru a obtine o lucrare in bronz, un artist isi finiseaza creatia in lut si ipsos, dupa care urmeaza turnarea si cizelarea. Rezulta un numar minim de copii, 1- 5. In final, artistul mai poate interveni pe piesa, semneaza si eventual numeroteaza fiecare exemplar. De aici inainte pot incepe neregulile. Fie mesterul toarna si pentru el cateva bronzuri, pe care apoi le finiseaza dupa stiinta lui, fie, postum, se produc copii clandestine. Dupa o lucrare in ipsos sau in teracota se pot reproduce alte piese in ipsos sau exemplare in bronz care, in mod normal, nu se deosebesc de originalele artistului decat prin finisare si compozitia aliajului. Astfel de copii sunt destul de greu de dovedit drept falsuri. Dar sunt scoase tiraje suplimentare si dupa bronzurile originale, ace
