In centrul comunei gorjene Matasari, câteva sute de locuitori se lupta cu saracia si mizeria unei vieti traite intr-unul din ghetourile judetului. Aici s-au strâns oameni veniti din mai toate colturile României. Câteva sute de matasareni isi duc traiul intr-una dintre cele mai sarace localitati ale judetului Gorj. In comuna Matasari, pe care Ceausescu intentiona sa o transforme in oras, s-au strâns oameni veniti din mai multe zone ale României. Au venit aici pentru a se angaja la mina, pentru a duce o viata mai buna, insa, de-a lungul anilor, lucrurile s-au schimbat. Tristetea localnicilor se simte in aerul din Matasari: blocurile sunt degradate, multe dintre ele fara geamuri, usi, iar mirosul si praful de carbune ii fac pe toti sa-si doreasca un altfel de trai. Posibilitatea ca acest lucru sa devina realitate este, din pacate, prea mica. Muncitorii, veniti cu ani in urma la Matasari, s-au lasat prinsi in mreaja disponibilizarilor cu sume compensatorii. Au luat câteva sute de milioane de lei vechi, bani care s-au terminat in câtiva ani. Unii dintre fostii mineri regreta gestul din trecut, pentru ca, spun ei, acum nu-si gasesc de lucru pe nicaieri. Lumina unei candele Familia Ciobanu locuieste in Matasari de mai bine de zece ani. Au venit din Moldova sa munceasca in mina, iar acum le lipsesc multe din mijloacele materiale necesare existentei. Cei doi soti Ciobanu au doi copii: o fetita de opt ani si un baietel, care in 2004 a cazut de la etajul patru. Dorel s-a ales cu picioarele fracturate, i-au ramas semnele nenorocirii, dar acum poate alerga in voie. „Noi eram la munca si el a sarit de pe balcon. Am tot stat cu el prin spitale, are semne urâte, dar merge, alearga. Nenorocirea vine mereu peste omul sarac“, a povestit Ana Ciobanu. Lipsa banilor si conditiile mizere in care traiesc nu i-au impiedicat pe sotii Ciobanu sa-si dea fetita la scoala. Acum, Liliana este in c