E galben ca papadia si-l cheama Franti fiindca seamana cu un sas.
Mama lui a fost Bini, sora buna cu Cuca, doua mate pe care le-am gasit aruncate in sant. Ele sunt intemeietoarele neamului de pisici din casa mea. In total, 20.
La doua luni, Franti a cazut in curte de la etaj, fracturandu-si picioarele. Pus in ghips, n-a existat vreun motan mai caraghios si mai chinuit decat el. Ca sa-si faca nevoile, se tara ca infanteristii, brav soldat care nu voia sa-si supere comandantul. Scos din ghips, catva timp nu s-a putut tine pe picioarele ramase prea drepte si subtirele, ca niste bieti taietei. I-am facut masaj, nu l-am batjocorit niciodata si motanul meu s-a inzdravenit. Despre sentimente, nici nu vreau sa vorbesc. Atata dragoste si recunostinta in privirea lui pisiceasca ma-mpovarau. "Daca sasul meu e un suflet de om?" ma gandeam.
Dar ca orice baiat, Franti a ajuns, si el, la pubertate. Calduri, pisici, concerte nocturne, dar mai ales batai teritoriale cu alti motani. Cat s-au purtat afara in curte, a fost O.K. Dar cand Franti a inceput sa-si marcheze posesiunile in locuinta, stropind sistematic cu miresme insuportabile usile si covoarele, m-am gandit tot mai criminal sa-l castrez. Un an n-am avut inima sa o fac. Pe urma, insa, mi-am pus o piatra in piept si Franti a devenit eunuc...
Sa-i descriu tristetea, posomoreala, jena cu care se dadea la o parte cand matele celelalte, constiente ca fala Romei pierise, il scuipau? Din galben, Franti s-a facut cenusiu. O culoare jerpelita si vesteda ca sufletul lui de motan ofilit. Buimac, nemiscat in vreun colt, ma privea - cand aveam curaj sa ma uit in directia lui - cu un repros de care n-o sa ma mai vindece nici un medicament.
Si pe urma, operatia s-a stricat, a aparut o eczema, o inflamatie purulenta, cu mana mea l-am varat intr-o traista si l-am trimis iarasi, pe masa medicului veterinar. Dar F
