- Diverse - nr. 28 / 12 Februarie, 2007 Sunt rani care nu se vindeca niciodata. Trecerea timpului nu aduce uitarea, ci adanceste durerea. Cu nesfarsita tristete comemoram sase saptamani de la trecerea in eternitate a preaiubitului nostru fiu, sot si tata, GRIGORE PLOESTEANU. Dumnezeu sa-i deschida cerurile si sa-i dea odihna binemeritata! Parastasul va avea loc astazi, ora 10, la Catedrala Mare din Targu-Mures. Familia indoliata Una dintre marile dureri cu care ne confrunta adesea viata este aceea de a vedea cum cei mai tineri dintre noi ne parasesc fara vreme, impotriva mersului firesc al lucrurilor. Lui Grigore Ploesteanu o asemenea durere nu i-a fost crutata. Dupa tragicul, neasteptatul moment, ea nu ne este crutata nici noua celor care l-am cunoscut de tanar, am contribuit intrucatva la formarea lui, i-am urmarit cu speranta si cu satisfactie ascensiunea ferma in cariera si in viata. L-am cunoscut acum mai bine de patruzeci de ani, cand era proaspat student al Facultatii de Istorie, la Universitatea din Cluj. Un tanar cu infatisare delicata, cu voce blanda, cu un comportament oarecum rezervat, in care nu stiai bine daca se manifesta un dram de timiditate, sau, mai degraba, semnul unei bune educatii. Cu masura, a depasit repede aceste note ale inceputului, remarcandu-se prin constiinciozitate, prin seriozitatea lecturilor, prin aplecare spre tainele stiintei istorice, atras fiind de a le patrunde mai in adancime decat puteau fi ele oferite studentilor de comunicarea oficiala, organizata pragmatic, prin cursuri si seminarii. Savarsind acesti pasi - marturie timpurie a unei vocatii - si-a incheiat studiile universitare, ajungand a fi catalogat de obstea profesorilor, dar si a colegilor, drept unul dintre tinerii remarcabili ai generatiei sale. In scurta vreme, recunoasterea larga a faptului i-a indrumat si fixat cariera spre Targu-Mures. In timp de decenii, s-a