"America la rascruce - Democratia, puterea si mostenirea neoconservatoare'', Antet, 2006
Francis Fukuyama a devenit cunoscut prin celebra sa carte „The End of History”. Genul de lucrare care te face celebru, dar iti si atirna de coada o tinichea, pentru ca exprima o idee clara, novatoare si usor de luat in deridere. La noi este mai mult citata decit citita.
***Francis Fukuyama ''America at the Crossroads: Democracy, Power, and the Neoconservative Legacy` - Yale University Press, 2006; `America la rascruce - Democratia, puterea si mostenirea neoconservatoare'', Antet, 2006
Pentru a va feri sa cadeti in capcana, v-as indemna sa cititi macar eseul original aici si neaparat postfata la ultima editie a cartii, unde Fukuyama raspunde criticilor ce i s-au adus de-a lungul timpului (postfata publicata ca articol in linkul de mai sus).
Dupa acel volum, a devenit un intelectual vedeta si fiecare carte a sa intra rapid in topuri. Pe linga faima personala, exista si motive intemeiate: omul este profund si destept. Are acel talent de a emite descrieri simple ale unor realitati complicate si de a oferi sentinte credibile.
Aparitia cartii pe care o comentez astazi a produs ceva vilva in America in 2006. Vazut pina atunci ca un neoconservator, Fukuyama a parut ca rupe rindurile. Si intr-un fel chiar o face.
Este critic cu politica presedintelui Bush, considera ca neoconservatorismul ca doctrina intelectuala are o mostenire istorica mixta, cu multe realizari, dar ca a ajuns sa fie confundat cu esecurile actualei administratii americane.
In fine, propune o alternativa intelectuala si o alternativa de filosofie de politica externa.
Precizez ca volumul a fost tradus in romaneste la editura Antet. Cum apucasem sa imi cumpar editia americana, am citit-o in engleza, mai ales ca am experiente triste cu traduce
