Anul 2006 a fost plin de premii pentru cinematografia românească, între care se detaşează, fără îndoială, un Camera d’Or (pentru debut) obţinut de Corneliu Porumboiu la Festivalul de la Cannes. Dar este filmul românesc o afacere profitabilă? Răspunsul, simplu spus, ar fi un „nu“ destul de sec, cel puţin pentru moment. România are una dintre cele mai mici pieţe de cinema din această zonă a Europei. Numărul total de intrări la cinema s-a apropiat, anul tr

Anul 2006 a fost plin de premii pentru cinematografia românească, între care se detaşează, fără îndoială, un Camera d’Or (pentru debut) obţinut de Corneliu Porumboiu la Festivalul de la Cannes. Dar este filmul românesc o afacere profitabilă?

Răspunsul, simplu spus, ar fi un „nu“ destul de sec, cel puţin pentru moment. România are una dintre cele mai mici pieţe de cinema din această zonă a Europei. Numărul total de intrări la cinema s-a apropiat, anul trecut, de trei milioane. Prin comparaţie, în Cehia, o ţară cu mai puţin de jumătate din populaţia României, numărul de intrări la cinema a fost, în 2005, de peste 9,4 milioane, conform site-ului cineuropa.org.

În aceste condiţii, a face film ca afacere în România înseamnă să-ţi asumi de la bun început riscul de a ieşi în pierdere. Exemplele de filme care au reuşit să facă profit se numără, literalmente, pe degetele unei singure mâini. „Cred că «A doua cădere a Constantinopolului» s-ar putea să-şi fi scos banii; pe vremea aceea a rulat în foarte multe săli şi a avut, cred, peste un milion de spectatori“, spune Tudor Giurgiu, preşedintele Societăţii Române de Televiziune şi regizorul filmului «Legături bolnăvicioase». Un alt exemplu ar putea fi, afirmă acesta, „A fost sau n-a fost?“, filmul lui Corneliu Porumboiu, care şi-ar putea însă recupera investiţia în mare parte graţie încasărilor obţinute în st