- Cultural - nr. 30 / 14 Februarie, 2007 Desi exista cativa martiri crestini cu numele de Valentin, aceasta sarbatoare este posibil sa poarte numele unui preot care a fost martirizat in jurul anului 270 d.H. de catre imparatul Claudiu al II-lea Goticul. Potrivit legendei, preotul i-a trimis o scrisoare fiicei celui care l-a intemnitat, de care acesta era indragostit, pe care a semnat-o "de la Valentinul tau". O alta probabila origine ar putea fi sarbatoarea din perioada Romei antice, Lupercalia, in cinstea Iunonei, regina zeilor si a zeitelor romane, tinuta la data de 14 februarie. Iunona a fost si zeita femeilor si a casatoriei, iar onorurile aduse acesteia erau considerate si un ritual al fertilitatii. La sarbatoarea organizata a doua zi, femeile scriau scrisori de dragoste pe care le puneau intr-o urna mare. Barbatii alegeau o scrisoare din acea urna, iar in ziua urmatoare trebuiau sa caute femeia care a scris acea scrisoare. Acest obicei a durat secole la rand. Ar fi interesant de comparat aceasta sarbatoare cu "Dragobetele", care are loc cam in aceeasi perioada. Obiceiul de a schimba felicitari si alte simboluri ale dragostei in data de 14 februarie s-a dezvoltat in Anglia si Franta in secolele al XIV-lea si al XV-lea si a devenit extrem de popular in SUA in secolele al XIX-lea si al XX-lea. In SUA, primele felicitari comerciale au fost produse de Robert H. Elton, la New York, in 1834. Incepand din 1994, la etajul al 80-lea al Empire State Building din New York, tot mai multe cupluri s-au putut casatori cu ocazia zilei indragostitilor. In 2003, galeriile Lafayette din Paris i-au invitat pe cei in cautare de dragoste la prima vedere la o sesiune de intalniri-maraton in data de 13 februarie, pentru a petrece sapte minute téte-a-téte cu potentialii parteneri. Dar nu numai oamenii se pot casatori de Sfantul Valentin. In 2002, doi elefanti masculi si sase femele au