Recunosc cu oarecare jena: citesc presa aproape exclusiv pe internet. Imi e mai comod, dimineata, la cafea, si am, in plus, avantajul cvasisimultaneitatii. Pot „frunzari“ mai multe ziare deodata, pot confrunta stirile de la noi si interpretarile lor cu ce apare in ziarele europene sau americane – fara asta, oricum, nu se poate intelege nimic din presa noastra. Sigur, am renuntat la placerea rasfoitului, a paginii fosnitoare, a impaturirii nonsalante a ziarului inainte de a-l pune, distins, in buzunar (tocmai am citit in Le Monde un articol delicios pe tema asta, preluat dintr-un ziar american)... Ma rog, stiu tot ce am pierdut.
Dar am si cistigat. Uneori e fascinant sa citesti reactiile cititorilor, ale asa-numitilor forumisti. Sint insi ciudati, acestia, probabil ca se va face cindva, de nu s-o fi si facut, un studiu de psihologie sociala asupra fenomenului. Indivizi febrili care reactioneaza imediat ce citesc un articol, se simt tinuti sa comunice in eter parerea lor, dau note, fac aprecieri, trag de urechi alti forumisti sau pe autor, felicita, injura, se comporta ca si cum ar sti totul mai bine. Unii scriu peste tot, pe forumuri de ziare, de universitati, ii gasesti pretutindeni cu aceleasi pseudonime (nick-uri, pentru cunoscatori...) sau cu clone usor recognoscibile dupa stil, par sa nici nu faca altceva, grafomani patenti... Sint vehementi, tutuiesc pe oricine (adevarul e ca ar fi si greu sa scrie; „dumneavoastra, boule...“), scriu furibund, intr-un total dispret al limbii romane si al gramaticii ei, ba mai si teoretizeaza ca modul acesta de comunicare agitata, on-line, nu trebuie sa se impiedice de chitibusuri academice rasuflate precum cratimele, acordul sau piatra de incercare aceeasi/ aceiasi. N-au timp sa cugete: ei comunica in timp real.
Pe de alta parte, de multe ori, articolele in chestie, cele care ocazioneaza replica, sint a
